pentru a efectua resuscitarea cardio-pulmonara RCP


Resuscitarea cardio-pulmonara (RCP) precoce, efectuata de multe ori de persoane fara pregatire medicala, in anumite situatii poate salva viata, daca este efectuata corect si cat mai rapid. Pentru a putea acorda primul ajutor, prima conditie este recunoasterea urgentei si evaluarea rapida a situatiei de la fata locului si a starii victimei. Acest lucru poate fi posibil daca persoana care acorda primul ajutor are notiuni minime de fiziologie respiratorie si cardiopulmonara.

Resuscitarea cardio-pulmonara este o tehnica de prim ajutor utilizata in numeroase situatii de urgenta (infarct miocardic sau inec), in cazul in care victima nu mai respira sau  prezinta o intrerupere a circulatiei sangelui. Daca activitatea inimii este oprita, intreruperea aportului de oxigen poate afecta grav creierul in doar cateva minute. Moartea survine de obicei intre 8 si 10 minute.Asadar, timpul este extrem de important atunci cand se incearca resuscitarea unei persoane care nu mai respira.

RCP  presupune asocierea dintre respiratia artificiala (respiratie “gura-la-gura”) si resuscitare cardiaca, in scopul mentinerii fluxului sangvin la creier si la celelalte organe vitale.

Respiratia -- functia prin care aerul incarcat cu oxigen este introdus in plaman, unde oxigenul patrunde in sange iar dioxidul de carbon rezultat este eliminat, se evalueaza cel mai usor prin aprecierea frecventei respiratorii. La adult, frecventa respiratorie normala este de 16-18 respiratii pe minut; la copii frecventa respiratorie este mai crescuta 20-30 respiratii/minut, ajungand la nou-nascut chiar la 40 respiratii/minut.

Sangele oxigenat de la plamani este condus la inima si de aici este transportat prin artere la toate organele si tesuturile organismului. Cordul (inima) pompeaza sangele in artere cu o frecventa de 60-80/minut (la copil 90-100/minut, iar la nou-nascut cu 130-140/minut).

Evaluarea primara

Semne ale victimei (clinice):

* oprirea miscarilor respiratorii, toracice si abdominale;
* incetarea batailor inimii;
* absenta pulsului la carotida;
* paloarea extrema a tegumentului;
* globii oculari imobili (midriaza);
* relaxarea completa a musculaturii, inclusiv a sfincterelor, ceea ce duce la pierderi necontrolate de urina si materii fecale.

Starea de constienta

Pentru aprecierea starii de constienta se va urmari raspunsul victimei la stimuli auditivi, vizuali si durerosi, incercand sa se stabileasca un dialog cu aceasta, zgaltaind-o usor de umeri sau ciupind-o. Daca victima nu raspunde si nu reactioneaza inseamna ca este inconstienta si se va trece la evaluarea respiratiei si circulatiei.

Respiratia

Verificarea respiratiei se face:
- privind: miscarile pieptului in timpul respiratiei (sau aburirea unei oglinzi plasata in fata buzelor victimei); se va urmari miscarea unei foite de tigara sau a unui tifon (care nu se va misca in caz de stop respirator)
- ascultand: zgomotele respiratorii, cu urechea apropiata de gura si nasul victimei
- simtind: la apropierea obrazului de nasul si gura victimei se poate simti cum iese aerul.

Circulatia

Pulsul poate fi apreciat la nivel carotidian sau periferic. Cel mai usor se apreciaza pulsul carotidian: la nivelul bazei gatului (la nivelul arterei carotide) de o parte si de alta a cartilajului tiroid, insa niciodata nu se palpeaza pulsul la ambele carotide in acelasi timp. Pulsul periferic se apreciaza la nivelul arterei radiale, pe fata mediala a antebratului.
Unele ghiduri de prim ajutor, afirma ca palparea pulsului nu este esentiala, si ca daca pacientul nu respira si nu raspunde la stimuli se pot incepe manevrele de RCR.

Atitudinea dupa evaluare

Daca nu se detecteaza pulsul si victima nu respira se anunta serviciul 112 si se incep manevrele de resuscitare cardio-respiratorie: respiratie artificiala si masaj cardiac in raport de 1:5 daca sunt 2 salvatori si 2:15 daca e unul singur. Dupa 10 cicluri se reevalueaza starea victimei.

Daca se detecteaza puls dar victima nu respira: se fac 10 respiratii artificiale, se anunta 112 si se continua ventilatia artificiala verificand periodic pulsul. Daca victima respira si are puls va fi asezata in pozitia de siguranta, se va apela 112 si se va supraveghea victima pana la sosirea echipei de salvare.

Pozitia de siguranta

Se ridica bratul victimei la 90 de gradecu antebratul flectat pe brat in unghi drept; bratul opus va fi trecut peste torace si asezat cu fata dorsala a mainii pe fata opusa a victimei astfel incat la intoarcerea in lateral a victimei acesta sa vina sub cap; de asemenea membrul inferior care vine deasupra va fi flectat, astfel incat corpul victimei sa se sprijine pe genunchi; capul se aseaza in hiperextensie si se deschide gura.

Tehnica de resuscitarea cardiopulmonara (RCP)- succesiunea respiratie -- masaj cardiac trebuie sa fie:
- 2:15- 2 respiratii gura la gura urmate de 15 compresii toracice daca o singura persoana efectueaza RCR
- 1:5 -- 1 insuflatie urmata de 15 compresii toracice daca sunt doua persoane care efectueaza RCR.

ABC-ul primului ajutor

Manevrele de resuscitare cardio-pulmonara trebuie insusite in cadrul unor cursuri de prim ajutor predate de un personal calificat si efectuate in ordinea descrisa mai jos.

Etapele de baza ale tehnicii de resuscitare cardio-pulmonara (ABC-ul):
A. Eliberarea cailor aeriene
B. Restabilirea respiratiei
C. Restabilirea circulatiei

A (Airway) -- Eliberarea cailor respiratorii

Se verifica si se elibereaza caile aeriene astfel:
- se face hiperextensia capului: apasand cu o mana pe frunte se impinge capul pe spate si cu cealalta mana ridicand barbia; aceasta manevra are rolul de a deschide larg caile aeriene superioare
- se face subluxatia mandibulei si se deschide gura
- se verifica daca exista corpi straini care obstrueaza caile respiratorii: proteze dentare, dinti cazuti etc. si se indeparteaza.

De retinut! In cazul unui traumatism, cand se suspecteaza o posibila fractura a coloanei cervicale, nu se va face hiperextensia capului.

B (Breathing) -- Respiratia artificiala

Respiratia artificiala se face celor accidentati care au ajuns in stare de inconstienta. Respiratia artificiala se face energic, continuu, chiar ore in sir daca este nevoie, atat timp cat accidentatul respira sau ii bate, cat de slab, pulsul; ba chiar si in cazul unei morti aparente.

Exista trei metode de a face respiratie artificiala:

Metoda Sylvester: cel care face respiratia artificiala se aseaza la capul bolnavului, cu fata la el; il apuca de incheieturile mainii, i le duce pe piept; i le apasa puternic pe torace, eliminand aerul din plamanii celui inconstient, si apoi le desface brusc, lateral in forma de cruce, pentru a patrunde aerul.

Metoda Schafer: accidentatul se aseaza pe burta, cu fata intr-o parte, cu un brat pus sub cap si celalalt intins pe langa corp. Cel ce da primul ajutor se aseaza pe picioarele bolnavului si se sprijina in maini pe spatele lui, putin deasupra rinichilor; apoi apasa pe spate, ritmic, si da drumul brusc coastelor din apasare; se fac aproximativ 15 asemenea miscari pe minut.

Metoda „gura la gura” se efectueaza astfel:

- victima fiind in decubit dorsal (culcata pe spate) pe un plan dur, cu capul in hiperextensie si gura mentinuta deschisa
- salvatorul (in genunchi langa victima daca aceasta este pe sol sau in picioare daca e pe un pat) penseaza nasul victimei si tragand aer in piept se apleaca asupra victimei si aplicand gura etans peste buzele victimei expira cu putere 2-3 secunde; daca sunt prezente leziuni la nivelul cavitatii bucale atunci aerul va fi insuflat prin nasul victimei, in timp ce gura va fi acoperita ermetic cu mana -- aceasta fiind respiratia „gura la nas”
- o respiratie eficienta determina ridicarea peretelui toracic

Fiecare respiratie trebuie sa fie suficient de puternica astfel încât toracele sa se ridice. Tineti capul în hiperextensie cu barbia ridicata îndepartând gura de la gura victimei si lasati ca toracele pacientului sa revina. Volumul de aer pe care îl insuflam este mai important decât ritmul în care îl administram.

C (Circulation) -- Masaj cardiac

Masajul cardiac consta in compresii aplicate la nivelul sternului inferior:
- se plaseaza podul palmei la 2 degete superior de apendicele xifoid (cosul pieptului) iar cealalta palma deasupra acesteia
- cu coatele in extensie (bratele intinse) se comprima toracele cu putere, ritmic, cu o frecventa de 80-100 compresii pe minut
- la fiecare compresie sternul trebuie sa se deprime cu 3-4 cm.

Pentru reanimarea cardiaca (a inimii) accidentatul se aseaza pe spate direct pe sol, cu picioarele mai sus decât restul corpului pentru ca sangele sa se scurga (natural) spre inima si cap.

Victima este întinsa pe spate pe o suprafata dura, în aceasi pozitie ca pentru respiratia gura la gura.

Comprimati toracele (pieptul) victimei apasîndu-l cu ambele mâini si plasându-va în laterala victimei.

Plasati podul palmei la 1- 2 cm de baza toracelui.

Aplicati palma cealalta peste prima, trageti în sus degetele pentru a se obtine o puternica presiune numai pe podul palmei, si împingeti în jos, pâna la întinderea completa a bratelor.

Apoi mâinile se retrag pentru ca inima sa se reumple cu sânge. Se procedeaza în acest fel de 70 de ori pe minut pâna accidentatul îsi reia pulsul.

Comprimarea trebuie sa fie ritmica si rapida, cu palma tot timpul în contact cu toracele (pieptul) victimei.

Faceti 80-100 compresii/minut (o serie de 15 compresiuni dureaz? 9-11 secunde).
Faceti doua insuflatii la fiecare 15 compresiuni.
Dup? un minut (80 compresii cel pu?in) v? opri?i ?i verifica?i pulsul timp de 5- 10 secunde.
Continuati masajul cardiac si respiratia gura la gura pâna la sosirea ajutorului medical

Reanimarea facuta de doua persoane concomitent este mai eficienta: primul se va ocupa de respiratia gura la gura, introducând în gura accidentatului aer din plamânii sai, în acelas ritm ca mai sus, iar al doilea va masa prin apasare cu palmele, asezate încrucisat una peste alta, treimea inferioara a osului stern, în jos, cu grija, puternic dar nu fortat, pe cutia taracica pâna când aceasta se turteste cu 3   4 cm, pentru a pompa sângele din inima.

Resuscitarea cardiopulmonara (RCP) la copil

Manevrele de RCP se pot aplica si la copil, insa cu anumite particularitati legate de varsta copilului. In acest sens se diferentiaza 2 grupe de varsta: copilul sub 1 an (sugarul) si copilul intre 1-8 ani. Peste 8 ani manevrele de resuscitare se realizeaza ca si la adult. La copil se incepe cu 5 respiratii si se efectueaza RCR timp de 1 minut inainte de a solicita ajutorul la 112 (daca exista 2 salvatori unul poate apela 112).

Respiratia artificiala

La sugar (copil sub 1 an) ventilatia artificiala consta in respiratie gura la “gura si nas” (se aplica buzele peste buzele si nasul victimei).
La copilul peste 1 an se face tot „respiratie gura la gura” ca si la adult.

Masajul cardiac

Masajul cardiac la sugar se face prin aplicarea unor compresii toracice cu o frecventa de peste 100/minut, la nivelul sternului, la aproximativ 1 deget sub linia care uneste mameloanele, fie cu 2 degete (degetele II si III) fi cu ambele police (degetul mare de la ambele maini) in timp ce celelalte degete inconjura toracele. O compresie toracica eficienta realizeaza depresia peretelui toracic cu 1,5-2,5 cm.
La copilul peste 1 an, masajul cardiac se face ca si la adult, dar cu o singura mana si comprimand toracele cu o frecventa de 100/minut, compresii care trebuie sa deprime sternul cu 2,5-3,5 cm.

Resuscitarea cu doi salvatori

Desi resuscitarea efectuata de doi salvatori este mai putin solicitanta,totusi este important ca ambii resuscitatori sa cunoasca complet algoritmul si sa fie antrenati. De aceea se recomanda ca aceasta tehnica sa fie rezervata
specialistilor în resuscitare sau acelor salvatori care fac parte din grupuri
antrenate.

Sunt de facut urmatoarele sublinieri:
• chemarea ajutorului este o prioritate; astfel, un salvator începe singur resuscitarea iar celalalt pleaca dupa ajutor;
• se recomanda ca salvatorii sa stea de o parte ai de alta a victimei;
• se utilizeaza un raport de 30 compresii la 2 ventilatii; la finalul fiecarei serii de 30 compresii, salvatorul respectiv va fi pregatit sa administreze cele doua ventilatii; pentru o mai buna coordonare, cel care face compresiile poate numara
cu voce tare;
• ridicarea barbiei si extensia capului vor fi mentinute tot timpul resuscitarii; se administreaza cele doua ventilatii timp în care compresiile toracice se întrerup; acestea se reiau imediat dupa a doua ventilatie, asteptând doar ca salvatorul sa îndeparteze buzele de pe fata victimei;
• daca salvatorii vor sa faca schimb de locuri, pentru ca de obicei, cel care face compresiile toracice oboseste, acesta trebuie sa se faca cît mai rapid cu putinta.

În cazul efectuarii manevrelor  în spatii înguste efectuata de un singur salvator este recomandata efectuarea RCP peste capul victimei, iar în cazul existentei a doi salvatori, se recomanda pozitia-calare.

Algoritmul suportului vital de baza

1. Verifica siguranta mediului/locului
2. Verifica daca victima raspunde:
-scuturare umeri
- “sunteti bine / totul e în regula?”
3. a) Daca pacientul raspunde:
- se lasa pacientul în pozitia gasita
- se reevalueaza starea pacientului periodic
b) Daca pacientul nu raspunde:
- striga dupa ajutor
-pozitionare în decubit dorsal si se elibereaza caile aeriene
(o mâna se pozitioneaza pe fruntea pacientului si se pune capul în hiperextensie, în timp ce cu cealalta mâna se ridica
madibula)
4. Verifica daca pacientul respira:
-priveste (se urmaresc miscarile toracelui)
-asculta (se asculta cu urechea pozitionata în dreptul gurii
pacientului)
-simte
În primele minute dupa un stop cardiac, victima poate sa respire foarte superficial sau foarte neregulat. Nu trebuie confundat acest mod de respiratie cu cel normal, de aceea pacientul nu trebuie evaluat mai mult de 10 secunde iar daca exista dubii asupra modului în care respira pacientul trebuie luata o atitudine conforma cu cea din cazul în care pacientul nu respira.
5. a) Daca respira normal:
-se aseaza în pozitia de siguranta
-apel pentru ambulanta
-evaluare continua
b) Daca nu respira normal:
- trimite dupa sau cheama ambulanta
- masaj cardiac extern
- se pozitioneaza mâinile în centrul toracelui victimei
- frecventa compresiilor: 100/min
6. a) Se combina compresiile toracice cu ventilatia artificiala
-dupa 30 de compresii toracice se elibereaza caile respiratorii si se penseaza nasul
-se executa 2 respiratii succesive
- se continua cu alternanta compresii:respiratii 30:2
-se întrerupe resuscitarea numai daca pacientul respira normal
b) Numai masajul cardiac extern, fara ventilatie artificiala (gura la gura sau gura la nas)
-este considerat acceptabil, daca salvatorul nu e capabil sau nu doreste sa execute respiratia gura la gura; studiile arata
ca MCE fara ventilatie artificiala este net superior lipsei de resuscitare, unele sugerând chiar ca procentul de

supravietuire este comparabil cu cel din resuscitarea utilizând si ventilatia artificiala (48,49)

-frecventa compresiilor trebuie sa fie de 100/min

-se întrerup compresiile numai daca pacientul începe sa respire normal
7. Se continua resuscitarea pana cand:
- soseste personalul calificat
-victima începe sa respire normal

-salvatorul este epuizat

Formula HELP ME

Tehnica efectuarii resuscitarii cardiorespiratorii trebuie corect insusita, cu respectare riguroasa a succesiunii timpilor de executie, dupa formula HELP ME.

H - hiperextensia capului: se trece o mana pe sub gatul victimei si i se ridica ceafa, iar cu a doua mana, asezata pe frunte, se impinge capul spre spate, apoi se introduce un sul improvizat dintr-o haina sau o patura sub umerii victimei.

E eliberarea cailor respiratorii: prin curatarea cu degetele infasurate intr-o batista sau cu un tampon improvizat dintr-o bagheta de lemn sau de metal, infasurata cu o batista. In cazul in care caile aeriene sunt astupate de corpi straini (mai frecvent la copii -- bile, nasturi, fragmente de os), se ridica copilul in sus de picioare, i se deschide gura si se aplica cateva lovituri usoare intre omoplati. La adulti loviturile se aplica asezandu-i culcat pe o parte.

L - luxarea mandibulei, apasand pe unghiurile exterioare ale mandibulei cu ultimele patru degete de la ambele maini, iar policele pe barbie; se proiecteaza mandibula inainte, in asa fel incat arcada dentara inferioara sa o depaseasca pe cea superioara. La sugari si la copiii mici hiperextensia capului nu dezobstrueaza glota, dimpotriva, poate agrava obstructia; in aceste cazuri se va sustine numai mandibula sau se va luxa anterior, fara hiperextensia capului.

P pensarea nasului, cu policele de la ambele maini sau cu mana stanga.

Dupa aceasta pregatire, salvatorul trage aer adanc in piept, isi tine respiratia in inspiratie profunda, apoi aplica repede, cu gura larg deschisa, buzele peste gura intredeschisa a victimei si insufla cu putere aerul din plamanii sau in caile respiratorii ale victimei. Circumferinta buzelor sale trebuie sa acopere buzele victimei pentru a impiedica pierderile de aer la comisurile bucale. Aceasta succesiune de respiratii re repeta de 14-16 ori pe minut pentru a fi eficienta. De regula, la adulti se insufla cu forta, la copii mai usor, iar la sugari foarte usor, cu deosebita grija (se pot produce rupturi de alveole de plamani).

ME masajul cardiac extern: se aplica transversal podul palmei uneia dintre maini (de obicei stanga) pe 1/3 inferioara a sternului, iar cealalta palma se suprapune perpendicular pe prima. Cu cele doua maini suprapuse si cu bratele intinse, ajutandu-se de greutatea corpului, salvatorul exercita presiuni ritmice asupra sternului. Fiecare compresiune va fi brusca si scurta (aproximativ o secunda) si va exercita o presiune verticala a sternului spre coloana vertebrala, in asa fel ca sternul sa fie infundat cu aproximativ 5-6 cm. Se apasa numai cu podul palmei, degetele fiind ridicate pentru a se evita comprimarea coastelor. Dupa fiecare compresiune sternul este lasat sa revina in pozitie initiala, fara sa se ridice mainile de pe sternul victimei. Daca este un singur salvator se fac doua insuflatii urmate de 12-14 compresiuni, daca sunt doi salvatori unul face o insuflatie, celalalt face 5 compresiuni sternale. La copii se poate comprima cu o singura mana, iar la copiii mici, cu 1-2 degete, in ritm de 80-100 de compresiuni pe minut. Masajul cardiac trebuie executat pana la reluarea batailor inimii. Dupa 50-60 de minute de resuscitare la o victima la care semnele care caracterizeaza instalarea mortii biologice nu se remit, manevra de resuscitare trebuie intrerupta.

Chiar daca victima isi reia activitatea respiratorie si cardiaca, este interzisa ridicarea ei pana la venirea ambulantei.

Succesul reanimarii este conditionat de trei imperative:

- rapiditatea interventiei. O victima rareori revine la viata daca nu a respirat timp de 5 minute.

- necesitatea unei bune permeabilitati a cailor respiratorii superioare prin împiedicarea limbii de a intra în faringe si a obtura aceste cai.

- continuarea efortului de reanimare.

Reanimarea trebuie continuata pâna când victima îsi regaseste propria sa autonomie respiratorie si circulatorie sau pâna la constatarea decesului de catre un medic. Resuscitarea se repeta timp de minim o jumatate de ora, în unele cazuri abandonându-se abia dupa mai multe ore (trazniti, hipotermi). Resuscitarea nu se face cu pauze ci într-un un ritm bine determinat, cum ar fi 10-12 insuflari pe minut.

Riscul la care se supune salvatorul -- au fost raportate putine cazuri în care salvatorul a suferit efecte adverse ale resuscitarii: rare cazuri de tuberculoza (22) sau SARS (severe acute respiratory syndrome) (23) iar transmiterea virusului HIV nu a fost raportata.

Resuscitarea pentru animale

Manevrele prezentate pot fi utilizate si pentru animale precum caini sau pisici. De preferat este sa efectuati manevrele de resuscitare pe animalele care sunt inconstiente, pentru a evita sa fiti muscati sau zgariati. O alta diferenta este acea ca animalele au o densitate osoasa mai redusa decat cea a oamenilor, iar dupa manevrele de resuscitare, structura osoasa poate fi slabita.

, , , , , , , , , , , , , ,

  1. Nu sunt comentarii.
(nu va fi publicat)

  1. Încă nu există trackback-uri.